- proeminénţã
- s. f., g.-d. art. proeminénţei; (pãrţi proeminente) pl. proeminénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
proeminénţã
Look at other dictionaries:
proeminenţă — PROEMINÉNŢĂ, proeminenţe, s.f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieşitură. [pr.: pro e ] – Din fr. proéminence. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 PROEMINÉNŢĂ s. 1. v. ieşitură. 2. v.… … Dicționar Român
condil — CONDÍL, condili, s.m. (anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminenţă rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 condíl s. m., pl. condíli Trimis de siveco … Dicționar Român
protuberanţă — PROTUBERÁNŢĂ, protuberanţe, s.f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieşită în relief; proeminenţă, ieşitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. Trimis de… … Dicționar Român
apofiză — APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (arhit.) Mulură… … Dicționar Român
bărbie — BĂRBÍE, bărbii, s.f. 1. Parte a feţei formată de proeminenţa maxilarului inferior; barbă. ♢ Bărbie dublă = guşa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roşii,… … Dicționar Român
camă — CÁMĂ, came, s.f. Proeminenţă sau şanţ pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 cámă s. f., g. d. art. cámei; pl.… … Dicționar Român
cornişă — CORNÍŞĂ, cornişe, s.f. 1. Partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii, având rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe faţa clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un… … Dicționar Român
olivă — OLÍVĂ, olive, s.f. 1. (înv. şi reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroşat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
papilă — PAPÍLĂ, papile, s.f. Mică proeminenţă (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feţei externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 papílă s. f., g. d. art. papílei; pl. papíle… … Dicționar Român
pinten — PÍNTEN, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc., pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor şi care le serveşte pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu… … Dicționar Român
